Legea Nr. 100 / 26.05.1998

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţi care se adresează comunităţii sau individului în vederea protecţiei comunitare, cu scopul păstrării şi promovării stării de sănătate a populaţiei.

(2) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate sau din contribuţiile directe ale beneficiarilor, după caz, potrivit legii.

(3) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţile care se desfăşoară în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării şi asigurării sănătăţii populaţiei, precum şi al controlului aplicării normelor de igienă, antiepidemice şi de sănătate publică.

(4) Asistenţa de sănătate publică este asigurată de Ministerul Sănătăţii prin unităţi specializate proprii sau private, conform legii.

Art. 2. - Asistenţa medicală curativă se asigură în cadrul unui sistem de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii, după cum urmează:

a) asistenţa medicală primară, prin cabinete medicale de stat sau private;

b) asistenţa medicală de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic şi tratament, centre de sănătate sau alte unităţi de profil, de stat sau private.

Art. 3. - Activitatea de recuperare medicală se organizează la toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, precum şi prin instituţii specializate.

Art. 4. - Asistenţa medicală de urgenţă se asigură la toate nivelurile de asistenţă medicală, precum şi prin unităţi destinate acestui scop.

Art. 5. - Unităţile de asistenţă socială în care se acordă asistenţa medicală sunt: creşele, leagănele de copii şi căminele-spital.

Art. 6. - Asistenţa medicală de hemotransfuziologie sau alte servicii şi prestaţii autorizate se asigură prin unităţi specializate în acest scop.

Art. 7. - Activităţile medicale prevăzute la art. 2, 3 şi 4 se finanţează din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, conform prevederilor Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, iar cele de la art. 1 alin. (3) şi (4), art. 5 şi 6 se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetele locale, precum şi din contribuţiile directe ale beneficiarilor, după caz, potrivit legii.

CAPITOLUL II

Autorităţile din domeniul asistenţei de sănătate publică

Art. 8. - Ministerul Sănătăţii, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrală din domeniul asistenţei de sănătate publică.

Art. 9. - Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt unităţi descentralizate ale Ministerului Sănătăţii, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local. În mod similar se pot organiza direcţii de sănătate publică în cadrul ministerelor cu reţea de sănătate proprie, care colaborează cu unităţile descentralizate ale Ministerului Sănătăţii.

Art. 10. - (1) Institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara, precum şi Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, care se organizează de către Ministerul Sănătăţii, în scopul de a îndeplini rolul de for tehnic şi profesional al Ministerului Sănătăţii, pentru elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică şi profesională a strategiilor specifice de politică sanitară a Ministerului Sănătăţii.

(2) Institutele menţionate la alin. (1) vor elabora propuneri metodologice pentru programele naţionale de sănătate publică, împreună cu direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi cu Colegiul Medicilor din România, pentru realizarea acestor programe.

Art. 11. - Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară este instituţia de specialitate din structura Ministerului Sănătăţii, finanţată de la bugetul de stat, care are ca principală atribuţie organizarea sistemului informaţional şi informatic al activităţii de ocrotire a sănătăţii populaţiei.

CAPITOLUL III

Atribuţiile autorităţilor din domeniul asistenţei

de sănătate publică

Art. 12. - Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, are următoarele atribuţii:

a) elaborează norme de organizare şi funcţionare a unităţilor care asigură asistenţa de sănătate publică;

b) organizează şi finanţează programele naţionale de sănătate publică, prevăzute în anexa nr. 1;

c) aprobă normele tehnice cuprinse în programele naţionale de sănătate publică, prevăzute în anexa nr. 2;

d) elaborează norme privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat;

e) împuterniceşte personalul sanitar care urmează să îndeplinească sarcinile de inspecţie sanitară de stat;

f) participă la acreditarea unităţilor sanitare care prestează servicii pentru autorităţile din domeniul asistenţei de sănătate publică;

g) înfiinţează şi desfiinţează filiale ale institutelor din domeniul asistenţei de sănătate publică de interes naţional sau local;

h) organizează sistemul informaţional din domeniul asistenţei de sănătate publică şi modul de raportare a datelor pentru cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei;

i) prezintă rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sănătate a populaţiei ţării;

j) fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asistenţa de sănătate publică;

k) reprezintă statul român în relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sănătăţii publice;

l) tipăreşte şi gestionează legitimaţiile nominale pentru persoanele împuternicite să exercite inspecţia sanitară de stat.

Art. 13. - (1) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt instituţii publice cu personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe plan local, în scopul realizării politicilor şi programelor naţionale de sănătate publică, a activităţii de medicină preventivă şi a inspecţiei sanitare de stat, a monitorizării stării de sănătate şi a organizării statisticii de sănătate, precum şi a planificării şi derulării investiţiilor finanţate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate.

(2) Regulamentul de funcţionare şi organigrama direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se aprobă de către Ministerul Sănătăţii.

Art. 14. - Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti organizează şi controlează punerea în aplicare a programelor naţionale de sănătate publică cuprinse în anexa nr. 1.

Art. 15. - Direcţiile de sănătate publică organizează şi supraveghează activitatea de medicină preventivă din teritoriul judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, îndeplinind următoarele activităţi:

a) cercetează şi evaluează starea de sănătate a populaţiei, studiază calitatea factorilor de mediu şi stilul de viaţă, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi promovării sănătăţii;

b) informează populaţia şi autorităţile administraţiei publice locale despre factorii de risc asupra sănătăţii din mediul înconjurător şi despre măsurile care vor fi aplicate pentru reducerea riscurilor de îmbolnăvire şi de prevenire a unor îmbolnăviri cauzate de factorii de mediu;

c) emit avize şi autorizaţii sanitare de funcţionare, solicitate, potrivit legii, pentru obiective economice sau social-culturale care urmează a fi amplasate, construite sau amenajate în teritoriu, potrivit normelor aprobate de Ministerul Sănătăţii;

d) efectuează determinări pentru supravegherea poluării aerului, a apei, a solului, a poluării sonore a zonelor de locuit şi a locurilor de muncă;

e) organizează depistarea bolnavilor cu boli infecţioase, supravegherea contacţilor, luând măsuri de aplicare a tratamentului necesar;

f) organizează şi supraveghează realizarea, pe baza calendarului naţional, a vaccinărilor obligatorii şi a celor facultative, cu respectarea normelor tehnice de vaccinare;

g) analizează morbiditatea din teritoriu cauzată de boli infecţioase şi transmit Ministerului Sănătăţii rapoarte periodice, conform normelor stabilite de acesta, având dreptul să instituie carantina pe raza teritoriului, în cazurile în care se impune o asemenea măsură;

h) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de depistare, tratament şi prevenire a bolilor cu transmitere sexuală, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii;

i) asigură depistarea infecţiilor HIV, HBV, HCV şi a altor infecţii virale transmise prin sânge şi controlează aplicarea normelor legale în vigoare pentru asistenţă medicală şi tratament corect;

j) organizează depistarea bolnavilor de tuberculoză, supraveghează tratamentul bolnavilor şi al contacţilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii, şi răspund de realizarea programului de prevenire a tuberculozei;

k) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de depistare a bolilor profesionale şi supraveghează tratamentul bolnavilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii;

l) organizează, potrivit normelor Ministerului Sănătăţii, depistarea precoce a tumorilor maligne, a unor boli cronice, cum sunt: diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, bolile psihice, bolile renale etc., stabilite în programele naţionale de sănătate publică, şi răspund de realizarea măsurilor cuprinse în programe;

m) iniţiază, proiectează şi implementează programe locale de sănătate publică.

Art. 16. - În colaborare cu autorităţile locale, cu instituţii de învăţământ şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, direcţiile de sănătate publică teritoriale organizează acţiuni de educaţie pentru sănătatea populaţiei.

Art. 17. - Direcţiile de sănătate publică teritoriale controlează respectarea condiţiilor de igienă, potrivit anexei nr. 2, şi a normelor de aplicare elaborate de Ministerul Sănătăţii.

Art. 18. - Direcţiile de sănătate publică teritoriale coordonează serviciile de salvare din teritoriu, organizează şi coordonează asistenţa medicală în caz de calamităţi, catastrofe şi situaţii deosebite.

Art. 19. - În colaborare cu Colegiul Medicilor din România, direcţiile de sănătate publică teritoriale supraveghează asistenţa de medicină legală în teritoriul judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz.

Art. 20. - Direcţiile de sănătate publică teritoriale organizează culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale, întocmesc rapoarte care sunt puse la dispoziţie Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor locale, potrivit legii, respectându-se confidenţialitatea datelor referitoare la persoane.

Art. 21. - La cererea unor persoane fizice sau juridice, direcţiile de sănătate publică teritoriale efectuează servicii privind sănătatea publică, potrivit dispoziţiilor legale.

Art. 22. - Institutele de sănătate publică, precum şi Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate sunt instituţii publice cu personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui statut şi a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, şi au următoarele atribuţii:

a) asigură fundamentarea ştiinţifică a politicii sanitare şi a strategiilor din domeniul prevenirii îmbolnăvirilor, promovării şi apărării sănătăţii populaţiei;

b) efectuează studii în domeniul sănătăţii publice şi al conducerii sistemului de sănătate;

c) elaborează proiecte de norme, metodologii şi instrucţiuni privind sănătatea publică;

d) asigură consultanţă de specialitate şi colaborează cu autorităţile publice, cu celelalte unităţi sanitare, inclusiv de asistenţă medicală primară, cu instituţiile de învăţământ medical universitar, în domeniul asigurării sănătăţii publice;

e) colaborează cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale care desfăşoară activităţi de sănătate publică;

f) participă la procesul de învăţământ medical de specializare şi perfecţionare în domeniul sănătăţii publice şi al managementului serviciilor de sănătate;

g) institutele medicale de specialitate efectuează examene clinice şi expertize medicale, eliberează certificate cerute de autorităţile publice, precum şi de către persoane fizice sau juridice, şi efectuează expertize sanitare în unităţile economice şi în instituţiile publice;

h) efectuează expertize, asigură asistenţa tehnică şi realizează servicii, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice, pentru produsele care sunt supuse obligaţiei de înregistrare şi autorizare, precum şi la cerere, în domeniile de competenţă specifice.CAPITOLUL IV

Exercitarea inspecţiei sanitare de stat

Art. 23. - (1) Exercitarea inspecţiei sanitare de stat se realizează de către persoane împuternicite de Ministerul Sănătăţii.

(2) Activitatea de inspecţie sanitară de stat este finanţată de la bugetul de stat, din fondurile alocate Ministerului Sănătăţii.

(3) Responsabilitatea organizării, precum şi coordonarea activităţii inspecţiei sanitare de stat se realizează de către secretarul de stat desemnat prin ordin al ministrului sănătăţii.

(4) Persoanele împuternicite de către Ministerul Sănătăţii pentru exercitarea inspecţiei sanitare de stat au următoarele obligaţii:

a) să solicite unităţilor controlate documentele şi informaţiile necesare evaluării riscurilor pentru sănătate, precum şi înlăturarea deficienţelor de igienă constatate;

b) să dispună suspendarea temporară a activităţii până la remedierea deficienţelor, precum şi retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare;

c) să dispună suspendarea lucrărilor de construcţii, montaj, amenajări, în cazul în care nu se respectă clauzele stabilite prin avizul sanitar sau în normele de igienă;

d) să oprească sau să condiţioneze darea în consum public a alimentelor care nu corespund normelor de igienă, precum şi folosirea obiectelor, a materialelor sau a substanţelor care, prin natura sau prin modul lor de utilizare, periclitează sănătatea populaţiei;

e) să recolteze probe necesare evaluării riscului pentru sănătate;

f) să dispună măsuri speciale pentru bolnavii, suspecţii şi contacţii de boli transmisibile sau purtătorii de germeni patogeni, precum şi alte măsuri cu caracter obligatoriu pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile şi profesionale;

g) să oprească folosirea preparatelor biologice, de diagnostic, profilaxie, tratament, care se dovedesc necorespunzătoare sau nocive sănătăţii;

h) să constate şi să sancţioneze contravenţiile privind normele de igienă, conform legii;

i) să participe la alte activităţi specifice, impuse de riscul deteriorării stării de sănătate a populaţiei.

(5) Inspectorii sanitari de stat au dreptul să intre în unităţi de orice tip din raza lor de activitate şi în locuinţe particulare numai cu acordul celor care ocupă locuinţa sau cu autorizarea procurorului, pentru efectuarea controlului sanitar sau pentru instituirea măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile.

(6) Concluziile activităţii desfăşurate, abaterile de la normele legale constatate, recomandările şi termenele de înlăturare a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate sunt consemnate în procese-verbale sau acte legale de sancţionare şi sunt comunicate celor în cauză, respectiv sunt raportate Ministerului Sănătăţii sau Guvernului, după caz.

Art. 24. - Cetăţenii, precum şi conducătorii de unităţi sunt obligaţi să respecte întocmai normele de igienă şi sănătate publică, să ofere informaţiile solicitate şi să aplice măsurile stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi a populaţiei.

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 25. - Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se vor înfiinţa până la data de 1 ianuarie 1999 prin reorganizarea actualelor direcţii sanitare judeţene şi inspectorate de sănătate publică, conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii.

Art. 26. - Pentru servicii de asistenţă de sănătate publică, efectuate la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit actelor normative în vigoare.

Art. 27. - Veniturile proprii constituie surse extrabugetare care se folosesc în condiţiile legii.

Art. 28. - Agenţii economici şi celelalte persoane juridice sunt obligate să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru:

a) efectuarea examenului medical la angajarea în muncă şi a controlului periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în muncă;

b) aplicarea normelor legale de igienă;

c) aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică.

Art. 29. - Orice persoană aflată pe teritoriul României are obligaţia să se supună măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibie, să respecte şi să aplice normele de igienă.

Art. 30. - (1) Informaţiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la direcţiile de sănătate publică teritoriale, precum şi la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară şi, după caz, la institutele de sănătate publică şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei. Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

a) există o dispoziţie legală în acest sens;

b) acordul persoanei în cauză;

c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane sau a comunităţii, după caz;

d) stabilirea vinovăţiei în cadrul unei infracţiuni prevăzute de lege.

(2) Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care au acces la acestea, prin activitatea pe care o desfăşoară, în mod direct sau indirect.

Art. 31. - Nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (4) şi (5), precum şi ale art. 24, 29 şi 30 atrage răspunderea contravenţională sau penală, potrivit legii, după caz.

Art. 32. - Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sănătăţii publice se constituie, de către Ministerul Sănătăţii, o rezervă de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide şi alte materiale specifice. Normele metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a rezervei se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.

Art. 33. - Ministerul Sănătăţii va elabora programele naţionale de sănătate publică şi normele tehnice stabilite în anexe. Programele naţionale de sănătate publică vor fi revizuite, anual, de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România.

Art. 34. - Ministerele cu reţea sanitară proprie vor aplica prevederile prezentei legi.

Art. 35. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

Art. 36. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 1-15, 18, 40-49, 52-56, 82-96 şi 123 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 12 iulie 1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 5 mai 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PAULA MARIA IVĂNESCU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

MIRCEA IONESCU-QUINTUS


© Regele Gandacilor SRL